România, 9,7% inflație în 2025: energia și serviciile ne-au “ars” la buzunar cel mai mult

România a început 2026 cu o inflație care nu mai poate fi „rezumată” într-un singur procent, fără să pierzi esențialul. Rata anuală s-a oprit la 9,7% la finalul lui 2025, iar această valoare, deși ușor sub nivelul din noiembrie, arată mai degrabă o presiune care se mută dintr-o zonă în alta decât o calmare reală. Scumpirile nu mai cresc în bloc, ci pe rute distincte: întâi utilitățile și facturile, apoi serviciile, apoi coșul alimentar – adică exact cheltuielile care nu pot fi „tăiate” fără consecințe.

Dincolo de titlul statistic, decembrie a adus doar o frână scurtă: inflația anuală a coborât marginal de la 9,8% la 9,7%, iar creșterea lunară a prețurilor a fost de 0,22%. Tentant să citești asta drept „stabilizare”, dar tabloul complet spune altceva. Potrivit Profit.ro, România încheie al cincilea an consecutiv cu inflație peste intervalul-țintă al BNR, ceea ce prelungește tensiunea în jurul dobânzilor și al costurilor de finanțare, atât pentru populație, cât și pentru companii.

În acest context, merită să te uiți la inflație ca la o hartă, nu ca la o medie. Iar harta arată că segmentele care apasă cel mai tare sunt cele repetitive: servicii, utilități, transport.

Inflația în România nu se simte în comunicate, ci în bugete lunare care trebuie refăcute din mers.

Cine trage în sus: serviciile conduc, dar energia rămâne detonatorul

Dacă trebuie identificat un „motor” al scumpirilor, acesta se vede clar în structura pe categorii. În decembrie 2025 față de decembrie 2024, serviciile au crescut cu 11%, mărfurile nealimentare cu 10,48%, iar alimentele cu 7,75%, conform sumarizărilor publice ale INS. Pe scurt: presiunea s-a mutat în zona unde costurile sunt greu de evitat și unde ajustările de preț coboară lent odată ce au fost făcute.

Serviciile sunt o radiografie a economiei reale: aici intră costuri cu forța de muncă, chirii, utilități, logistică, mentenanță. Când acest segment conduce, inflația devine „lipită” de viața de zi cu zi. Nu mai e vorba doar despre scumpiri punctuale, ci despre creșterea costului de funcționare.

În același timp, energia rămâne detonatorul. Energia electrică a avut o creștere anuală de 60,91% în decembrie. O astfel de evoluție nu afectează doar factura casnică, ci și costurile firmelor, apoi prețurile din piață. Practic, energia scumpă se propagă în lanț: producție, depozitare, transport, retail, servicii.

Scumpirea energiei electrice este genul de șoc care ajunge să explice, indirect, de ce „totul pare mai scump”, chiar și atunci când unele bunuri se stabilizează.

Coșul alimentar: de ce procentele mai mici pot produce cea mai mare tensiune

Chiar dacă alimentele au avut o creștere anuală mai mică decât serviciile, ele rămân cea mai sensibilă zonă socială. Coșul alimentar este cheltuiala inevitabilă, repetată, iar orice scumpire aici se traduce imediat în percepția că inflația „nu se mai termină”. HotNews.ro a arătat inclusiv cum produse precum cafeaua ajung să fie repere cotidiene ale scumpirilor – tocmai pentru că ating obiceiuri zilnice și nu pot fi ignorate.

Această dimensiune psihologică contează economic: când oamenii se așteaptă la scumpiri, devin mai prudenți. Cumpără mai puțin, caută alternative mai ieftine, amână achiziții. Prudența, la scară mare, poate încetini consumul și poate pune presiune pe sectoare întregi.

Efectul imediat: gospodăriile ajustează, companiile calculează, BNR rămâne prudentă

În gospodării, inflația se vede în decizii mici, dar constante: migrarea către mărci mai ieftine, reducerea cheltuielilor neesențiale, amânarea unor cumpărături mari, bugete refăcute lunar. Când serviciile cresc cu 11% într-un an, presiunea se extinde către cheltuieli greu de evitat: transport, chirii, reparații, sănătate.

În companii, efectul este un clește: costurile cresc (energie, logistică, salarii), iar cererea poate încetini pe fondul prudenței consumatorilor. Rezultatul e o dilemă clasică: cât transferi în preț fără să pierzi clienți și cât absorbi din marjă fără să sacrifici investițiile.

La nivel macro, inflația de 9,7% ține BNR într-o zonă de precauție. Chiar dacă decembrie a avut un ritm lunar modest, nivelul anual rămâne suficient de ridicat încât banca centrală să evite semnale care ar reaprinde anticipațiile inflaționiste. Iar pentru stat, presiunea vine prin indexări și costuri publice mai mari, într-un spațiu bugetar care rămâne limitat.

Costul vieții devine astfel punctul de întâlnire între statistica oficială și realitatea de la final de lună.

2026: între dezinflație lentă și riscul unui nou val

În 2026, întrebarea nu mai este „cât a fost”, ci „cât de repede coboară”. Un scenariu favorabil mizează pe efecte de bază (compararea cu luni foarte scumpe din anul anterior) și pe o stabilizare a energiei, care ar putea împinge inflația în jos în a doua parte a anului. Scenariul prudent include riscuri clare: volatilitate în energie, schimbări fiscale sau administrative care se transferă rapid în prețuri, presiuni salariale care se duc direct în servicii.

Cert este că România începe anul cu o inflație care nu mai arată ca un val unic, ci ca o succesiune de focare. Iar felul în care aceste focare se sting – energie, servicii, coș zilnic – va decide dacă 2026 aduce o dezinflație credibilă sau doar o scădere lentă, în timp ce presiunea rămâne la nivelul cheltuielilor recurente.